zilele astea imi re-aminteam de Cafenescu. mi se pare totul asa de departe si de strain incat imi pare ca sunt din alte vremuri amintirile. poate erau alte vremuri, poate eu priveam lucrurile altfel atunci. sunt sigur ca as fi fericit sa traiesc din nou acea tinerete, sa fac din nou parte din acel cerc, sa imi pot alege iarasi viata si sa ma bucur de ea. nu as schimba nimic, poate nici nu as avea cum, dar as incerca sa fiu mai coerent, mai real in decizii. au fost vremurile care mi-au dat avant. cumva il mai am, dar am nevoie de un suflu puternic sa imi revin. un dor imi frange inima si e dincolo de Cafenescu. are alta forma. acolo as pune totul in ordine si as continua mult mai frumos.
zilele astea imi re-aminteam. stiu ca aveam fericirea pe buze si in ochi.
(un cantec al sfarsitului la Cafenescu. sau cum s-a terminat acel vis)
marți, 12 octombrie 2010
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 chipuri:
Trimiteţi un comentariu