gand teluric 3

din colbul gândurilor munții necredinței încep să tacă a neființă. se tem cu groază de lumina cerului ca de focul ce le va înghiți marginile în mările flămânde.
e tăcere ca de un armaghedon făcut în secret.
doar un bob de credință se mai încumetă să schimbe drumul de noroi pe care calci de o vreme bună, ca și cum toate potecile munților s-au unit cu apele încă de la creație.
(să fie oare trecerea munților în mări doar un semn al puterii din inimile noastre?)